Issn 1857-1336 universitatea de stat din moldova moldova state university

ISSN 1857-1336 UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA MOLDOVA STATE UNIVERSITY STUDII INTERNAŢIONALE VIZIUNI DIN MOLDOVAPUBLICAŢIE PERIODICĂ ŞTIINŢIFICO-METODICĂ INTERNATIONAL STUDIES VIEWS FROM MOLDOVAPERIODICAL SCIENTIFIC-METHODOLOGICAL EDITIONNR. 4(5)2007CHIŞINĂU-2007 CZU 327(478+4)(082)=135.1=111=161.1 S 93Ediţia de faţă a revistei “Studii internaţionale. Viziuni din Moldova” cuprinde materiale la rubricile tradiţionale cum ar fi “Probleme actuale ale relaţiilor internaţionale”, „Republica Moldova în relaţiile internaţionale”, „Cercetări comparative”, în care sunt incluse articole atât ale profesorilor Catedrei Relaţii Internaţionale a USM, cât şi ale profesorilor de la alte catedre şi instituţii din republică şi de peste hotare. Compartimentul didactico-metodic este prezentat prin genericul „Studii internaţionale în curriculum-ul universitar”. Compartimentul include articole dedicate diverselor aspecte ale studiilor americane. Revista se încheie cu rubricile, la fel, tradiţionale “Contribuţii studenţeşti” şi „Bibliografie şi informaţii”. Materialele sunt adresate atât cadrelor didactice, studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, sectoarelor guvernamental, nonguvernamental, de administraţie publică, cât şi tuturor celor interesaţi de domeniul relaţiilor internaţionale.^ RECENZENŢI: Ala Roşca, doctor habilitat în ştiinţe politice Radu Gorincioi, doctor în ştiinţe politice COLEGIUL DE REDACŢIE: doctor hab., conf. V.Teosa (redactor-şef); doctor, conf., ambasador E.Ciobu; doctor hab., profesor C.Eşanu; doctor hab., profesor V.Moşneaga; doctor hab., profesor Gr.Vasilescu; doctor, conf. Gh.Căldare; doctor, conf. D.Ilaşciuc; doctor, conf. V.Borş; doctor, lector sup. A.Colaţchi; doctor, lector sup. A.Lavric. ^ Ideile şi opiniile expuse în materialele prezentate aparţin autorilorşi nu reflectă neapărat viziunile colegiului de redacţie. Articolele sunt recenzate Prezentul număr al revistei a fost editat cu suportul Centrului de Informare şi Documentare privind NATO din Moldova Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiStudii Internaţionale. Viziuni din Moldova = International studies. Views from Moldova: Publ. periodică şt.-metodică / Univ. de Stat din Moldova; col.red.: V. Teosa (red.-şef), ... . – Chişinău: CEP USM, 2007. – ISSN 1857-1336. – ISBN 978-9975-70-011-5 №4(5), 2007. – 208 p. – Texte: lb. rom., engl., rusă. – ISBN 978-9975-70-532-5 200 ex. --1. Relaţii internaţionale327(478+4)(082)= 135.1=111=161.1ISBN 978-9975-70-011-5 © USM, 2007SUMARStăvilă I. Pledoarie pentru o revistă teoretică şi aplicativă 7Ţâu N. Evoluţia diplomaţiei economiceîn contextul dezvoltării relaţiilor economice internaţionale 9PROBLEME ACTUALEALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALEDokova D. Participation of the Republic of Bulgaria in NATO 18Мошняга В. Международная трудовая миграция^ молдавского населения и проблема денежных переводов в человеческом и институциональном измерении 22Colaţchi A. Negocierile internaţionale – metodă paşnicăde dirijare a relaţiilor internaţionale 36Tărîţă O. Protocolul, ceremonialul şi eticheta: evoluţie istorică şi semnificaţii actuale 43^ II. REPUBLICA MOLDOVA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALECebotari S., Saca V. Configurarea politicii externe a Republicii Moldova în spaţiul integraţionist european 53Lavric A. Conflictul din estul Republicii Moldova: premise istorice 75Molodilo D. Role of the peacekeeping forces in the settlement of the transnistrian conflict 85Stoiciu V. Influenţa factorului geopolitic asupra fenomenului de stat slab în Republica Moldova 91^ III. CERCETĂRI COMPARATIVEБурдельный Е. Миграция с «Востока» на «Запад» Европы в контексте расширения Европейского Союза: современное состояние и возможные перспективы 106Corlăteanu S. Particularităţi de integrare socială a minorităţilor etnice din ţările Europei de Sud-Est şi Centrale 122Николаеску И. Инновационные стратегии профсоюзов в рамках политики Mеждународной организации труда 129Janeliūnas T., Kirvelytė L. Geopolitics of South Caucasus 140Liang Xu. The China’s promotion of national identity through “Peaceful Rise” strategy 155^ IV. STUDII INTERNAŢIONALEÎN CURRICULUM-UL UNIVERSITARŢapoc V. Originalitatea şi semnificaţia filosofiei americane 162Vasilescu G. Valorile americane la început de mileniu 171Roşca A. Politica externă a SUA şi securitatea internaţională 188^ V. CONTRIBUŢII STUDENŢEŞTI Tolicova E., Teosa V. Neoconservative Legacy and its Influence on George W.Bush Jr. Administration after 9/11 196VI. BIBLIOGRAFIE ŞI INFORMAŢIIMalaniuc A. The Partnership for Peace Information Management System: Technology Connecting PfP 204SUMMARYStăvilă I. Pleading for a Theoretical and Applicative Review 7Ţâu N. The Evolution of Economic Diplomacy in the Context of International Economic Relations 9^ I. PRESENT PROBLEMS OF INTERNATIONAL RELATIONSDokova D. Participation of the Republic of Bulgaria in NATO 18Мошняга В. International Labor Migration of Moldovan Population and the Problemof Money Transfers in Humanand Institutional Dimension 22Colaţchi A. International Negotiations – Peaceful Method in Management of International Relations 36Tărîţă O. Protocol, and the Ceremony Label:Historical Evolution and Current Significances 43^ REPUBLIC OF MOLDOVAIN INTERNATIONAL RELATIONSCebotari S., Saca V. Setting the Republic of MoldovaForeign Policy in theEuropean Integrational Space 53Lavric A. The Conflict from the East of Republic of Moldova: Historic Premises 75Molodilo D. Role of the Peacekeeping Forces in the Settlement of the Transnistrian Conflict 85Stoiciu V. The Influence of Geopolitical Factor over Weak State Phenomenon in the Republic of Moldova 91^ III. COMPARATIVE RESEARCHБурдельный Е. Migration from "East" to "West" in Europe in the Context of EU Enlargement: Realities and Perspectives 106Corlăteanu S. Peculiarities of Societal Integration of Ethnic Minorities from South –Eastern and Central Europe 122Nicolaescu I. Inovations Strategies of Trade Unions within the Framework of International Labour Organization 129Janeliūnas T., Kirvelytė L. Geopolitics of South Caucasus 140Liang Xu. The China’s promotion of national identity through “Peaceful Rise” strategy 155^ IV. INTERNATIONAL STUDIES IN THE UNIVERSITY CURRICULUMŢapoc V. The Originality and Significance of American Philosophy 162Vasilescu G. The American Values at the Begining of the Millennium 171Roşca A. Foreign Policy of USA and international security 188^ V. STUDENTS CONTRIBUTIONTolicova E., Teosa V. Neoconservative Legacy and its Influence on George W.Bush Jr. Administration after 9/11 196VI. BIBLIOGRAPHY AND INFORMATIONMalaniuc A. The Partnership for Peace Information Management System: Technology Connecting PfP 204^ PLEDOARIE PENTRU O REVISTĂTEORETICĂ ŞI APLICATIVĂIon STĂVILĂ,doctor în istorie,viceministru al Reintegrării Anul şi locul naşterii: 9 octombrie 1958, Orhei, Republica MoldovaStarea civilă: căsătoritFormare profesională: 1976-1981. Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova 1984-1987. Aspirantura, Universitatea de Stat din Moscova Activitatea profesională: 1981-1984. Lector de istorie contemporană, Catedra Istorie Universală, Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău 1987-1991. Prodecan, Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie, Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău, lector superior 1991-1992. Lector superior, Catedra Istorie Modernă şi Contemporană, Universitatea de Stat din Moldova 1992-1996. Director al Direcţiei Europa şi America de Nord, Ministerul Afacerilor Externe 1996-1999. Ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Regatul Belgiei 1999-2001. Director al Direcţiei Probleme de securitate europeană şi politico-militare, consilier al ministrului afacerilor externe, director al Direcţiei Generale Securitate Internaţională, MAE 2001-2004. Viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova 2004-2006. Şef-adjunct de Misiune, Ambasada Republicii Moldova în Ucraina 2006-prezent Viceministru al Reintegrării al Republicii MoldovaEdiţia de faţă a revistei „Studii internaţionale. Viziuni din Moldova”, care a devenit deja bine cunoscută mediilor academice şi unui anumit public interesat, abordează câteva chestiuni relevante şi actuale ale relaţiilor internaţionale şi politicii externe a Republicii Moldova, în particular, vizând rolul unor actori de prim-rang din cadrul politicii internaţionale, diplomaţiei economice, proceselor integraţioniste, problemei transnistrene, care prezintă în ultimul timp un interes sporit pentru comunitatea ştiinţifică şi publicul larg din Republica Moldova. Un interes deosebit îl prezintă articolele care elucidează unele aspecte relevante ale politicii externe a Republicii Moldova, în particular, vizând integrarea europeană, raporturile moldo-comunitare în contextul politicii de vecinătate a UE, cooperarea şi securitatea regională, precum şi unele puncte de vedere asupra originilor conflictului transnistrean şi rolului mecanismelor de pacificare în procesul de reglementare a acestuia. De remarcat că în numărul de faţă al acestei fascicule sunt publicate pentru prima dată materiale ale unor diplomaţi practicieni în care sunt elucidate aspecte importante ale diplomaţiei economice şi contribuţiei Bulgariei, unul dintre noile state-membre ale Alianţei Nord-Atlantice, la promovarea politicii de securitate. Este semnificativ faptul că unul dintre materialele inserate este semnat de prim-ministru al afacerilor externe şi primul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Nicolae Ţâu. Sper că aceasta este un început de bun augur şi că în ediţiile următoare ale revistei vom putea citi şi alte materiale care vor dezvălui „în cunoştinţă de cauză” viziunile, opiniile şi punctele de vedere ale altor diplomaţi experimentaţi asupra diverselor aspecte ale evoluţiei relaţiilor internaţionale, diplomaţiei şi politicii externe a ţării noastre. O contribuţie valoroasă la ridicarea calităţii actualei ediţii o reprezintă studiile semnate de autori străini consacrate dezvăluirii unor probleme geopolitice şi de securitate din spaţiul post-sovietic, precum şi a unor fenomene relevante ale societăţii americane contemporane legate de evoluţia sistemului de valori la începutul mileniului trei, analiza comparată a platformelor electorale ale democraţilor şi republicanilor în campania preelectorală din acest an, tendinţele politicii externe a SUA în domeniul securităţii internaţionale ş.a. Cred că procedeele metodologice, ideile şi raţionamentele acestor autori sunt destul de sugestive şi instructive pentru cei din Republica Moldova preocupaţi de cercetarea ştiinţifică sau de elaborarea şi adoptarea deciziilor politice. Aceste materiale interesante sunt inserate în compartimentul „Studii internaţionale în curriculum-ul universitar” căruia i s-a rezervat un loc aparte în actualul număr al revistei. Este salutabilă politica colegiului de redacţie care promovează în mod consecvent în paginile revistei cercetările tinerilor autori şi ale studenţilor promiţători. Evaluând la modul general materialele publicate în ediţia de faţă a revistei „Studii internaţionale. Viziuni din Moldova”, menţionez valoarea lor teoretică şi aplicativă deosebită. Îmi exprim speranţa că acestea vor suscita, deopotrivă, interesul celor din mediile academice preocupaţi de studierea, cercetarea şi predarea diplomaţiei şi a relaţiilor internaţionale, precum şi celor angajaţi în serviciul diplomatic şi alte structuri de stat implicaţi în activităţi practice de promovare a politicii externe a Republicii Moldova şi de creare a condiţiilor propice pentru depăşirea dificultăţilor şi dezvoltarea continuă a ţării. ^ EVOLUŢIA DIPLOMAŢIEI ECONOMICEÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRIIRELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALENicolae ŢÂU,doctor habilitat,profesor universitar,Catedra Relaţii Internaţionale, ULIMAnul şi locul naşterii: 25 martie 1948, comuna Andruşu de Jos, r-nul CahulStarea civilă: căsătoritStudii: 1994–1995. Colegiul Internaţional Lado, Washington, D.C.1993–1993. Stagiere la Universitatea Oxford din Marea Britanie1981–1983. Doctor în economie, Academia de Ştiinţe Sociale, Bulgaria, Sofia1965–1970. Inginer mecanic, Universitatea Agricolă din ChişinăuDomenii de cercetare: economia diplomatică, businessul internaţional, peste 100 publicaţii, monografii, manuale Limbi străine: engleza, franceza, rusa, bulgaraRangul diplomatic: ambasadorEvoluţia carierei diplomatice:1999–prezent: profesor, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, or. Chişinău2006–2007. Consultant naţional, Proiectul Reformei Administraţiei Publice, PNUD, Moldova1998–2002. Director executiv al Centrului pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor, PNUD, Moldova 1993–1998. Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic1990–1993. Ministru al Afacerilor Externe al Republicii MoldovaThe new realities outlined in the international economic relations determined some annalists to launch opinion that the world economy is directed to the new pattern of globalization, induce from new force which activate in implacable manner in this direction, that will be new technology from telecommunications, financial markets, trade with services and transnational corporations strategies based on the operations of services networks. By other words, we can be witnesses of crystallization of global economy based on the networks, on the measure what are occurring transition from one system of interdependence centered priority to the trade, to the system of interconnection centered priority to the networks. Dezvoltarea dinamică a economiei în anii 1950-1975 a condiţionat creşterea volumului comerţului global cu 500%, în timp ce produsul global s-a majorat cu 22%. Aceste majorări au fost posibile datorită inovaţiilor tehnologice care au cuprins, în primul rând, tehnologia de informare şi comunicare. Aceasta a influenţat mobilitatea şi comunicarea astfel, încât „revoluţia tehnologică” a produs şi o „revoluţie socială”, transformând capitalismul industrial într-o realitate postindustrială a relaţiilor economice. Alvin Toffler l-a denumit „al treilea val” [1, p.55]. De la produse industriale s-a trecut la servicii şi protecţia proprietăţii intelectuale, care nu se aflau înainte pe agendă. Comerţul cu servicii a depăşit comerţul cu bunuri. S-a dezvoltat intensiv sectorul telecomunicaţiilor, finanţelor şi tehnologiei informaţionale. Teme noi au devenit agricultura şi comerţul electronic. Organizaţia Mondială a Comerţului s-a afirmat chiar de la lansare printr-o mai mare capacitate de a soluţiona problemele comerţului internaţional. Un exemplu elocvent serveşte faptul că în 47 de ani GATT a rezolvat 300 de sesizări, pe când OMC numai în 3 ani a soluţionat 132 de plângeri. Este necesar a menţiona că majoritatea analiştilor în domeniul relaţiilor economice internaţionale consideră mutaţiile intervenite în structura comerţului internaţional, cum ar fi creşterea comerţului intraramural sau a comerţului cu servicii, drept consecinţe ale aprofundării procesului de globalizare a economiei contemporane. În acelaşi timp, părerile diferenţiază sensibil atunci când sunt apreciate tendinţele de amplificare a abordărilor regionale şi bilaterale din spaţiul relaţiilor economice internaţionale. Astfel, în ultimii ani, unii analişti consideră proliferarea negocierilor bilaterale şi regionale un simptom alarmant al fragmentării şi incoerenţei sistemului comercial, reprezentând tot atâtea devieri de la principiul multilateralităţii, consfinţit de-a lungul deceniilor drept principiul călăuzitor al sistemului comercial internaţional. Alţii, mai puţin sceptici, înclină să pună acest fenomen pe seama aceluiaşi proces de globalizare susţinută a economiei, considerându-l un răspuns direct al relaţiilor economice internaţionale la schimbările fundamentale care au avut loc în organizarea internaţională a producţiei şi în natura competiţiei internaţionale [2. p.25]. În opinia noastră, a doua viziune este mai aproape de adevăr, deoarece realizările spectaculoase în sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor au contribuit la dezvoltarea revoluţiei informaţiilor, care a extins globalizarea vieţii economice internaţionale contemporane. Informatica şi telecomunicaţiile prin însăşi natura lor au o dimensiune globală, ele conduc la dezvoltarea proceselor globalizării. Aceste schimbări din cadrul relaţiilor economice internaţionale dovedesc cu prisosinţă că în ultimii ani devine tot mai evidentă situaţia când ordinea industrială este înlocuită de o economie nouă bazată pe informatică şi pe reţele de calculatoare. Noua economie este ghidată de schimbări, este inovatoare şi dinamică. A devenit clar că noua economie nu poate fi înţeleasă şi analizată cu ajutorul instrumentelor tradiţionale. Noua economie poate să se dezvolte numai atunci când economia tradiţională şi productivitatea au atins un anumit nivel. Doi autori americani, Kling şi Lang, consideră oportună folosirea termenului de „noua economie” în cazul unei interacţiuni între „economia informaţiei” şi „economia digitală”, pentru a evidenţia consecinţele, cum ar fi creşterea înaltă, inflaţia scăzută şi un nivel scăzut al şomajului [3, p.133]. Evoluţia noii economii nu poate fi limitată la sectorul de informaţie, ea reprezintă un proces cu largi consecinţe pentru întreaga economie. Noua economie nu implică în mod necesar rate de creştere în întreaga economie care să depăşească performanţele medii din ultimii ani. Există îndoieli în legătură cu sustenabilitatea unei creşteri economice înalte. Gordon [4, p.95] şi Gundlach [5, p77] adoptă o poziţie critică în legătură cu potenţialul de sporire a productivităţii noii economii, ţinând seama de eşecul şi chiar prăbuşirea câtorva firme cunoscute din cadrul noii economii („dotcoms”), în anul 2000, de încetinirea creşterii economice în Statele Unite, în 2001. Noile realităţi conturate în sfera relaţiilor economice internaţionale au determinat unii analişti să enunţe părerea că economia mondială se orientează către un nou model de globalizare, indus de noile forţe care acţionează în mod implacabil în această direcţie cum ar fi: noile tehnologii din domeniul telecomunicaţiilor, pieţele financiare, comerţul cu servicii şi strategiile marilor societăţi transnaţionale bazate pe operarea reţelelor de servicii. Cu alte cuvinte, s-ar părea că suntem martorii cristalizării unei economii globale bazată pe reţele, pe măsură ce are loc tranziţia de la un sistem de interdependenţe axat cu precădere pe comerţ, spre un sistem de interconectări axat cu precădere pe reţele [6. p.87]. Bogăţia naţională este în special mai mult un produs al poporului decât al celora care-i guvernează. De fapt, statul reglează şi profită de acest proces, însă nu conduce direct majoritatea activităţilor, care constituie economia naţională. Cu toate acestea, avantajul economic este un element critic al puterii acestui stat asupra unor persoane şi prin atare persoane asupra acestui stat şi guvern. Statecraft (arta guvernării) trebuie să promoveze o politică economică de forţă, aşa cum promovează alte elemente ale puterii naţionale şi ale potenţialului, pentru a sprijini cooperarea naţiunii în domeniul economic, politic şi militar şi concurenţa cu alte state. Statul trebuie să determine în care direcţie poate concentra resursele economiei naţionale şi ale economiilor altor state pentru a mobiliza capacitatea guvernului şi a diplomaţiei în realizarea potenţialului său cultural, politic şi militar. Mobilizarea resurselor economice din partea statului pentru a întări aceste domenii din afara economiei este, în orice caz, în mare măsură dependentă de potenţialul economic. Nivelul înalt de impozitare şi a altor forme de implicare a statului în economie poate spori puterea naţiunii în domeniile din afara economiei pe termen scurt. Pe termen lung, astfel de impuneri vor reduce baza economică, în consecinţă degradând potenţialul naţional. Creşterea potenţialului naţional financiar şi al producerii de bunuri şi servicii, a progresului tehnologic şi a dezvoltării pieţei interne şi externe este o sarcină importantă a artei guvernării (statecraft) care numai uneori poate fi sacrificată în interese tactice. Diplomaţia economică este orientată spre clădirea unui potenţial naţional economic puternic pentru a ridica bunăstarea naţiunii şi a asigura în continuare libertatea în caz de constrângere din partea altor state. Metodele prin care comerţul şi investiţiile sunt dirijate conduc, de regulă, la rezultate în favoarea unei părţi, mai mult a părţii a doua. Pentru a îmbunătăţi bunăstarea naţiunii şi pentru a dezvolta o economie durabilă, statul trebuie să obţină maximum profit din activitatea economică, câştigând mai mult în urma tranzacţiilor cu economiile externe. Pentru a reduce pericolul constrângerilor externe, statul trebuie să depună eforturi privind diversificarea surselor şi destinaţiilor importului şi exportului la nivel de naţiune. Astfel de politică de diversificare poate permite statului a evita dependenţa strategică de o singură economie străină ori de o economie a unui stat care poate să promoveze o politică de constrângere sau cârdăşie împotriva acestui stat. Pentru a-şi impune influenţa asupra altui stat, acest stat poate proceda invers – să sprijine o astfel de dependenţă. Decizia unui stat de a obţine un echilibru economic favorabil diferă puţin de decizia de a obţine un echilibru strategic favorabil. Comerţul internaţional constă în tranzacţii reciproce prin care fiecare naţiune câştigă bunuri, servicii ori capital de care are nevoie, însă de care duce lipsă. Dezvoltarea relaţiilor comerciale, chiar şi a celor care au un beneficiu disproporţionat, aduce venit tuturor părţilor, iar întreruperea relaţiilor comerciale provoacă pierderi pentru toţi. Schimbul de bunuri şi servicii condiţionează prosperitatea şi bunăstarea, iar sporirea lor este principalul scop al statului. În acelaşi timp, interdependenţa înlătură barierele dintre naţiuni. Suportul pieţei şi produsele altor state califică independenţa fiecărei naţiuni şi fac prosperarea şi puterea ostatici ai suspendării relaţiilor comerciale. Astfel, puterea economică şi vulnerabilitatea devin două părţi ale unei singure uşi. Dependenţa de unele articole specifice a schimbului provoacă vulnerabilitatea presiunii economice din partea altor state. Abilitatea de a rezista dictaturii din partea partenerilor străini este, de asemenea, principalul scop al statului. Câştigul comparativ sau pierderile în urma instigărilor neaşteptate ale statului în relaţiile comerciale variază între societăţi, sectoare economice şi la nivel regional. Aceste schimbări care afectează direct puterea unei naţiuni şi a bunăstării trezesc îngrijorare. Schimbările în concepţia stabilită a comerţului afectează o naţiune mai mult decât alte naţiuni. Întreruperea, atenuarea restricţiilor în comerţ şi a fluxurilor financiare poate întări economia unei naţiuni în relaţiile sale economice internaţionale cu alte naţiuni. Întreruperea acestor fluxuri poate fi tolerată de o naţiune, iar de alta nu poate fi tolerată. Un stat care este mai capabil decât alte state să tolereze astfel de schimbări poate folosi acest avantaj pentru a impune să facă schimbări favorabile intereselor acestui stat prin deschiderea sau introducerea restricţiilor pe piaţa internă. Astfel de măsuri economice modifică relaţiile comerciale dintre state pentru a asigura avantajele sau pentru a transmite un mesaj politic statelor care înfăptuiesc astfel de schimbări. Promovând măsuri economice strategice, statul manipulează comerţul şi finanţele pentru a schimba balanţa puterii şi relaţiile dintre state. Ei încearcă să dezvolte relaţiile cu alte state, în interesul creşterii potenţialului ori izolării şi defavorizării partenerului. Prin măsuri economice tactice, ei folosesc comerţul ca pârghie în schimbarea politicii în domeniul relaţiilor economice internaţionale a altor state. Promovând astfel de politici, încearcă să stimuleze statele străine pentru a face schimbări specifice în politică, pentru a adopta un comportament dezirabil sau a stopa un comportament nedorit în promovarea relaţiilor bilaterale economice. Începând cu anii ‘80 ai secolului trecut, dictaturile autoizolate de la Chile până la Uniunea Sovietică au cedat proceselor democratice şi idealului pieţei libere promovate masiv şi metodic de mass-media scrisă şi electronică. De atunci, odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, înlăturării Cortinei de Fier, expansiunea Epocii Informaţionale a stimulat puternic colaborarea economică, politică şi culturală a naţiunilor, făcând frontierele mai libere pentru circulaţia cetăţenilor, produselor, serviciilor şi ideilor. Pentru milioane de oameni, globalizarea înseamnă libertate şi prosperitate. Însă pentru alte milioane, acelaşi proces înseamnă dezavantaje economice şi dezbinare socială. În esenţa ei, globalizarea este nici bună, nici rea. Guvernele nu-şi pot izola cetăţenii de efectele ei în afară doar de înlăturarea lor de la oportunităţile şi beneficiile globalizării. Însă aceleaşi guverne pot canaliza aceste oportunităţi în avantaje naţionale şi internaţionale. Această sarcină a fost şi rămâne a fi deosebit de importantă pentru diplomaţie. De fapt, obiectivul respectiv a fost propus imediat după cel de al doilea război mondial, odată cu crearea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional la Bretton Woods. Trei decenii mai târziu, în 1975, liderii Republicii Franceze, Italiei, Japoniei, Regatului Unit al Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii şi Germaniei de Vest au făcut următorul pas împreună. Ei s-au întâlnit la Rambouillet, un orăşel pitoresc al fermierilor din Franţa, pentru a discuta cum să dezvolte mai eficient comerţul internaţional, cum să coordoneze politica monetară, cum să reducă efectele riscurilor provocate de majorarea preţului la petrol. Aceasta a fost prima adunare a celor mai dezvoltate state din lume care, odată cu asocierea ulterioară a Canadei, a căpătat periodicitate anuală, fiind numită Grupul celor şapte. Când succesorii liderilor s-au întâlnit pentru a 22 oară în Denver, la ^ Grupul celor şapte s-a asociat şi Federaţia Rusă. Pentru prima dată preşedintele rus a participat la summit de la începutul până la sfârşitul lucrărilor. E de menţionat modificarea caracterului întrunirii de la Denver în comparaţie cu cel al întâlnirii de la Rambouillet. Pe agendă au figurat problemele globale cu care se confruntă omenirea: ameninţările transnaţionale cum ar fi schimbările climei, răspândirea bolilor infecţioase şi a crimei internaţionale organizate cărora li s-a acordat o atenţie mai mare decât aspectului interdependenţei economice. Modelul consumului energiei, rata vaccinării copiilor, programul de tratare contra drogurilor, care erau considerate exclusiv probleme naţionale, au devenit subiecte de interes internaţional, ţinta unor acţiuni concrete. Pentru soluţionarea acestor probleme se impune o conlucrare atât la nivel bilateral, cât şi la nivel multilateral. În primul rând, este necesară folosirea experienţei acumulate de asemenea organizaţii mondiale şi regionale cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului, Uniunea Europeană şi Organizaţia Nord-Americană NAFTA. Cu concursul acestor organizaţii pot fi puse în valoare o serie de proiecte care ar ridica calitatea apei şi a aerului, ar putea stopa producerea drogurilor în Columbia şi Afganistan, ar periclita balanţa forţelor în traficul ilegal al drogurilor în America, Europa şi Asia. Şi invers, dacă Statele Unite şi alte ţări ale lumii ar reduce cererea internă privind aprovizionarea cu droguri, aceasta ar fi o lovitură asupra producătorilor de droguri şi un beneficiu la scară internaţională în lupta cu stupefiantele. ^ Schimbarea ca imperativ Interdependenţa globală impune practic toate guvernele să mediteze asupra relaţiilor internaţionale şi a practicii diplomatice şi, în primul rând, a diplomaţiei economice. Şi cu cât mai mult se angajează ele în acest proces, cu atât mai mult sunt nevoite să opereze schimbări. De aceea, imperativul schimbării trebuie să fie puternic. Însă susceptibilitatea unei instituţii faţă de reforme este invers proporţională rezistenţei conservatoare, iar ministerele de externe nu constituie o excepţie în acest sens. Dacă ministerul de externe doreşte să învingă inerţia care deja îl devorează, colaboratorii lui trebuie să facă mai mult şi mai bine cu resurse mai puţine din partea naţiunii pe care o servesc. În această privinţă, este imperios necesar să stabilim ţările prioritare în care trebuie să avem misiuni diplomatice şi, dimpotrivă, în care ţări s-ar cuveni să le închidem. Numai administrând cu pricepere resursele şi fiind liberi în opţiunile de viitor Ministerul de Externe poate face faţă sfidărilor pe care le avansează diplomaţia în epoca globalizării şi interdependenţei.^ A evolua global Abordarea bilaterală guvern – guvern în esenţă tradiţională pentru diplomaţie deja devine insuficientă pentru a răspunde adecvat la pericolele pe care le prezintă terorismul, traficul de stupefiante, degradarea mediului ambiant, traficul cu fiinţe umane care întotdeauna au un caracter regional – şi foarte des global – ca scop. Aceste noi metamorfoze vor ceda numai în faţa unei bune coordonări internaţionale şi cu eforturi orientate spre termen lung. Pentru a răspunde acestor schimbări ale realităţii, este necesar ca în fiecare ţară să fie modificată structura Ministerului de Externe, ceea ce s-a şi realizat în mai multe state ale lumii. De pildă, în Statele Unite ale Americii structura Departamentului de Stat a fost suplimentată cu poziţia subsecretarului de stat pentru afaceri globale, care coordonează activitatea mai multor birouri cu o atitudine transversală în următoarea arie funcţională: protecţia mediului ambiant, promovarea diplomaţiei economice şi a dreptului omului, problemele migraţii şi aplicarea legilor. Multitudinea, magnitudinea şi complexitatea problemelor transnaţionale şi aranjamentul de colaborare pentru a răspunde acestor sfidări, de asemenea, condiţionează reformarea afacerilor externe naţionale şi în primul rând selectarea colaboratorilor. Este necesar să se depună eforturi pentru angajarea persoanelor cu experienţă în aria finanţelor internaţionale, a mediului ambiant şi aplicării legilor.^ Politici noi, parteneri noi Globalizarea a sporit necesitatea colaborării dintre diferite ministere în promovarea intereselor naţionale ale statului peste hotare. Această cooperare trebuie să fie canalizată în materie de economie şi aplicarea legilor. Să încercăm a descifra aceste două noţiuni. Colaborarea economică. Este o prioritate a ministerelor Economiei şi Afacerilor Externe. Această colaborare include atât relaţiile interne, cât şi activitatea misiunilor diplomatice de peste hotare. În fiecare ambasadă este nevoie de persoane competente care ar reprezenta cu demnitate Republica Moldova şi ar fi capabile să stabilească şi să aprofundeze relaţiile economice cu ţara respectivă. Aplicarea legilor. Pericolele pe care le prezintă crima organizată şi terorismul internaţional, traficul cu narcotice şi fiinţe umane solicită colaborarea diplomaţilor cu ministerele Justiţiei şi de Interne. Este cunoscut că acest lucru se efectuează atât pe teritoriul ţărilor respective, cât şi peste hotarele lor. Numai o colaborare efectivă dintre state cu ajutorul misiunilor diplomatice poate da rezultate pozitive. ^ Activând „multi-multilateral” Paradoxal, însă atunci când globalizarea determină coeziunea la nivel internaţional a companiilor, simultan se produce şi accentuarea limitării puterii asupra lor din partea ţărilor unde activează. Foarte des, guvernele se simt în dificultate să răspundă la ameninţările transnaţionale, inclusiv acele ameninţări care au loc chiar în apropierea frontierelor proprii, parţial, ca rezultat al transferării autorităţii de sus în jos şi de la centru spre exteriorul ţării. Anume din atare considerente, pentru a răspunde acestor ameninţări, mai multe guverne au format coaliţii cu „actori nestatali”, organizaţii neguvernamentale, corporaţii multinaţionale şi cu instituţii internaţionale cum ar fi Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Aceste coaliţii au permis Naţiunilor Unite să colaboreze nu numai multilateral, dar şi multi-multilateral, nemijlocit cu mai multe organizaţii şi instituţii în acelaşi timp. De exemplu, în Bosnia pentru a implementa Acordul de Pace de la Dayton mai mult de 12 ţări au colaborat împreună cu organizaţii neguvernamentale cum ar fi Crucea Roşie şi Grupul Internaţional pentru Crize.^ Sfârşitul politicii externe? În contextul mai multor sfidări globale orientate împotriva omenirii şi în contextul soluţionării lor, vechiul cuvânt „extern” parcă ar deveni demodat (învechit). Şi încă atâtea alte probleme apărute în urma fenomenului globalizării nu sunt doar grijile altora, ci ar trebui să ne afecteze în egală măsură şi pe noi: bursele de acţiuni din Singapore şi New York, acoperişul lumii deasupra Australiei unde se află cea mai mare gaură în stratul de ozon. Aceasta nu este numai o realitate a vieţii şi o definiţie stenografică proprie a globalizării, ci, de asemenea, un sens al dezamăgirii tuturor, celor ce activăm în cadrul guvernelor sau în afara lor, care încercă să facă politica externă mai puţin externă şi mai mult relevantă pentru naţiune. Pentru a reduce ameninţările şi a întări securitatea globală este necesar a continua procesul de lărgire a NATO şi a Uniunii Europene, să fie protejat mediul ambiant, redusă emisia gazelor în atmosferă, să lupte cu traficanţii de droguri şi fiinţe umane. Oponenţii acestor iniţiative deseori invocă drept argument faptul că se compromite suveranitatea naţională. În realitate, dreptatea este de partea cealaltă. O obligaţie internaţională bine gândită şi o strategie cuprinzătoare a angajamentului internaţional mai degrabă sporeşte decât compromite perceperea despre propria noastră soartă ca naţiune, care este cea mai potrivită definiţie a suveranităţii. NATO, Uniunea Europeană, Convenţia Armelor Chimice, Parteneriatul Pentru Pace şi participarea noastră în Organizaţia Naţiunilor Unite, care sunt diferite ca structuri şi funcţii, toate au un subiect comun: ele ajută ţarii noastre să canalizeze forţa interdependenţei în avantajul cetăţenilor şi a altor naţiuni care împărtăşesc interesele şi valorile noastre. Atunci când am acceptat să respectăm regulile comune de circulaţie, noi am câştigat angajamentul celorlalţi să trăim conform unor standarde reciproc acceptate în arii cum ar fi legea muncii, dreptul proprietăţii intelectuale, protejarea mediului ambiant. Şi respectând aceste reguli, noi dăm dovadă de bunăvoinţă şi înţelegere sinceră şi aplicabilă. Astfel, recunoaştem acest sistem al echităţii şi deschiderii bazat pe standardele respective care constituie calea proprie spre beneficiul oferit de fenomenul globalizării. Aceasta înseamnă că lucrând împreună, noi putem valorifica acest fenomen în direcţia dezvoltării echitabile a economiei, folosirea cu chibzuinţă a resurselor naturale, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei. Timp de optsprezece ani, după ce a luat sfârşit războiul rece, omenirea continuă să rămână într-o lume bipolară. Însă linia de demarcaţie nu este o cortină de fier între Est şi Vest. Mai degrabă ea desparte forţele pentru stabilitate şi instabilitate, integrare şi dezintegrare, prosperitate şi sărăcie. Considerăm că rezultatele vor fi pozitive dacă omenirea va valorifica în întregime resursele diplomaţiei la scară mondială.Bibliografie: Albert Bressand. Europe 1992. GATT, ITU and the OECD: Initiatives for Interconnection, in International Organizations in the Age of Networks, Project Perspectives, nr. 12, March 1992, p.87. Bari Ioan. Globalizare şi probleme globale. –Bucureşti: Editura Economică. 2001, p.25. Erich Gundlach. Interpreting Productivity Growth in the New Economy, Some Agnostic Notes. Kiel Working Papers 1020. -Kiel 2001, p.77. Robert Kling, Roberta Lang. Understanding the Digital Economy-Data, Tools and Research, MIT Press. –Cambridge: Massachusetts, 2000, p.133. Robert Gordon. Does the „New Economy” Measure Up to the General Invention of the Past?,// Journal of Economics Perspectives. No 14(4). 2000. p.95. Toffler A. Spasmul economic. –Bucureşti: Editura Antet. 1999, p.55.^ PROBLEME ACTUALEALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALEPARTICIPATION^ OF THE REPUBLIC OF BULGARIA IN NATODjovanina Dokova,prim-secretar, şef adjunct al ambasadei Republicii Bulgaria în MoldovaArticolul reprezintă o analiză a relaţiilor de colaborare dintre Republica Bulgară şi Alianţa Nord-Atlantică. Odată cu aderarea la Alianţă, la 29 mai 2004, Bulgaria şi-a manifestat capacitatea sa deplină de a-şi îndeplini obligaţiunile şi datoriile de membru al NATO. Contribuţia Bulgariei la activităţile NATO este multilaterală. Ea joacă un rol activ în consolidarea dialogului politic, a consultaţiilor şi a coordonării în cadrul Alianţei. De asemenea, Bulgaria contribuie şi la misiunile şi operaţiunile de management a crizelor, precum şi la transformările politice şi de securitate ale Alianţei. În aprilie 2006, la Sofia a fost găzduit un forum al NATO de nivel înalt – Reuniunea Miniştrilor Afacerilor Externe a statelor-membre, acest forum reprezentând un pas important în pregătirea Summitului de la Riga, din noiembrie 2006. De asemenea, în articol este analizată poziţia Bulgariei referitor la subietele majore de pe agenda NATO, precum şi participarea Bulgariei la operaţiunile şi misiunile NATO. Since its accession to the Alliance on 29 March 2004 Bulgaria has proved its full capability to fulfill the duties and obligations of a NATO Member. Bulgaria’s contribution to NATO’s activities is multi-faceted. Bulgaria works actively for strengthening the political dialogue, the consultations and the coordination in NATO. The country contributes to NATO crisis-management operations and missions, as well as to the political and defence transformation of the Alliance. In April 2006 Sofia hosted a high-level NATO forum - the meeting of the Minister of Foreign Affairs of the Member States, which was an important step in the preparations for the Riga Summit in November 2006. The Riga Summit, as well as the follow-up ministerial meetings, fostered the political transformation of NATO (promoting the partnership formats of the Alliance, the enlargement process, strengthening the cooperation with other international organizations, especially the strategic partnership with the European Union) and the continued transformation of the defence capabilities. Positions on some major items on NATO agenda NATO enlargement is an essential component of the Alliance’s political transformation. At the Riga Summit the Allies sent a message of encouragement to the current three candidate countries (Albania, the Republic of Macedonia and Croatia). The Allies recognised the progress made by the three MAP countries and expressed their willingness and ambition to invite in 2008 those countries which meet the relevant membership criteria. Bulgaria consistently supports NATO open doors policy, sharing the view that the European and the Euro-Atlantic perspectives provide the most stable guarantees for achieving lasting security and prosperity. We hope that, in 2008, the Alliance will be in a position to extend invitations for accession to one or more candidate countries based on the individual progress achieved by each of them. Fro our point of view, NATO’s partnerships should be built upon the following principles: balanced approach, pragmatism, flexibility, and combination of geographical and functional approaches. The Alliance has adopted a strategy of opening the PfP toolbox to all existing partnerships and selected contact countries. NATO also created configurations of variable geometry on the basis of the troop contributing nations format. Bulgaria supports the development of the cooperation between NATO and Russia as an essential element of the Euro-Atlantic security in its two interrelated aspects: political dialogue and practical cooperation. The cooperation between NATO and Russia in spheres related to the fight against terrorism, military cooperation and defence reforms should be developed on the basis of mutual understanding. Bulgaria is willing to further develop the NATO-Ukraine relations. Bulgaria supports the Euro-Atlantic aspirations of Ukraine and provides assistance in the defence reform, public diplomacy, etc. A new phase in the relations between NATO and Georgia started in September 2006 (the launch of the Intensified Dialogue). This Dialogue implies greater responsibilities for Georgia in terms of domestic and foreign policy, peaceful settlement of the frozen conflicts in South Ossetia and Abkhasia, constructive neighbourhood policy. Bulgaria actively supports Georgia’s Euro-Atlantic integration. Our Embassy to Tbilisi has been a NATO Contact Point Embassy for several years. We also participate in the New Group of Friends of Georgia. We have launched a number of bilateral initiatives for assistance. Bulgaria, together with other NATO Allies, is an active participant in the South Caucasus Clearing House mechanism providing expert and technical assistance for defence reform in the countries of the South Caucus. Against the backdrop of its support for the Euro-Atlantic prospect of the countries in the Western Balkans, Bulgaria has played an active role in reaching the decision taken in Riga to extend invitations to Serbia, Bosnia and Herzegovina and Montenegro to join the Partnership for Peace (PfP). Our country assists the new partners in getting full use of the existing partnership instruments in the area of the defence and security sector reform with a view to achieving greater stability and security in the long-term. In the course of the implementation of the decisions taken at the 2004 Istanbul Summit, NATO has reinforced the two dimensions of the Mediterranean Dialogue (MD) – the political consultations and the practical cooperation. The 26+7 format of the Mediterranean Dialogue is one of the parameters of the Alliance’s possible role in the region. The Istanbul Cooperation Initiative launched in June 2004 with the objective to strengthen the stability and security in the region of the wider Middle East through the establishment of mutually beneficial bilateral partnerships between NATO and individual countries in the region is a proof of NATO’s determination to successfully transform and adapt itself to the new challenges to the regional and global security. In the context of its NATO and EU membership, Bulgaria tries to contribute, according to its capabilities, to the strengthening and deepening of the strategic cooperation between these two organizations, as well as to the expansion of the Transatlantic dialogue. A common Transatlantic response to the common security challenges is the most efficient one. Speaking in a single voice on both sides of the Atlantic multiplies the effect of the allied efforts. The capabilities of NATO and the EU are largely complementary, whereas the tools at their disposal cover a wide range of military capabilities and capabilities in the field of stabilization and reconstruction. This toolbox is necessary for resolving conflicts and crises in various “hotbeds” around the world. The future commitments of NATO and the EU with regard to Kosovo and Afghanistan request further development of the existing cooperation framework. Bulgaria’s Participation in NATO Operations and Missions Bulgarian armed forces substantially contribute to the NATO-led International Security Assistance Force in Afghanistan (ISAF). We maintain our firm commitment to the security of Kosovo through our participation in KFOR. Furthermore, Bulgaria contributes to the NATO collective effort to train the Iraqi security forces. We take also part in the maritime operation of the Alliance in the Mediterranean (Active Endeavour). The success of the ISAF operation is crucial for the security and reconstruction of Afghanistan and for the preservation of the political trust in NATO’s capabilities for dealing with the new security challenges. The commitment of the Alliance in Afghanistan features high among the priorities of the Bulgarian foreign and defence policy. The successful resolution of the complex problems in Afghanistan requires a comprehensive approach, improved coordination and joined efforts of NATO and other major international players like the United Nations and the EU. The Afghan Government should be stronger involved in the process of reconstruction and should gradually take over the responsibility for the security and development of the country. In this context, great importance is attached to the assistance provided by NATO and the Member States for training and equipping the Afghan national armed forces. Bulgaria has increased its participation in ISAF several-fold. Since July 2007 it has reached over 400 military personnel. In response to the NATO initiative for delivering equipment to the Afghan National Army, Bulgaria has made a decision to donate 500 t of weapons and ammunition at a total value of EUR 6 million. The country has also donated EUR 70 000 to the ISAF fund for humanitarian aid in the post-operation period. The Alliance will remain a guarantor of peace and security in Kosovo even after an agreement on the final status has been reached. The future commitments of NATO and the EU in Kosovo with regard to the security sector should be agreed in detail The synergy of efforts is indispensable to the success of the future tasks. Bulgaria takes part in KFOR operation with 39 military personnel. Further to our contribution to the Multinational Coalition in Iraq, Bulgaria participates in the NATO Training Mission in Iraq (NTM-I). The contribution in this respect includes the following: participation with military personnel in the NATO Training Mission in Iraq – NTM-I); financial contribution to the Trust Fund for training of Iraqi troops outside the territory of Iraq; training of Iraqi security forces at Bulgarian military schools. Operation Active Endeavour (OAE) which was launched as an anti-terrorist measure undertaken by NATO in September 2001 is the first NATO operation under Article 5 of the Washington Treaty. In 2006, Bulgaria took part in the operation with Druzky frigate. Further participation is planned.^ МЕЖДУНАРОДНАЯ ТРУДОВАЯ МИГРАЦИЯМОЛДАВСКОГО НАСЕЛЕНИЯИ ПРОБЛЕМА ДЕНЕЖНЫХ ПЕРЕВОДОВВ ЧЕЛОВЕЧЕСКОМ И ИНСТИТУЦИОНАЛЬНОМИЗМЕРЕНИИВалерий МОШНЯГА,доктор хабилитат политических наук,профессор,заслуженный деятель науки Республики Молдова,«Om Emerit»,заведующий кафедрой политологии и гражданского воспитания. Факультет международных отношений,политических и административных наук. ^ Молдавский государственный университет.The article examines phenomenon of remittances and their usage for socio-economic development of the Republic of Moldova. First part of the article makes an analysis of the main causes, tendencies and volume of international labor migration of the Moldovan population. In the second part author demonstrates that remittances are the main positive outcome of the labor migration. He is using statistical data, which is showing dynamics of the remittances and how they are used by the population of the country. Third part of the article describes methods and ways how Moldovan authorities are using remittances of the labor migrants for the socio-economic development of the country, investments in the economy, creation of the new working places and rising the level of living of the population. In the article author is using extensively results of the researches in filed of labor migration that was realized in 2003-2006.республика Молдова является молодым независимым государством, вступившим на путь демократических трансформаций во всех сферах общественной жизни. Общественные преобразования даются стране и ее населению нелегко. Поэтому не удивительно, что начинает активно развиваться трудовая миграция, являющаяся ответом населения на проводимые социально-экономические преобразования, а денежные переводы от трудовых мигрантов являются их своеобразной ценой.Причины, объемы и тенденции международной трудовой миграции Трудовая миграция стала возможной в условиях падения «железного занавеса» и либерализации политики въезда и выезда из страны, устранения внутренних препятствий для выезда молдавских граждан за рубеж. Либерализация процедур выезда, въезда и порядка пере­се­чения границы способствовали более активному включению страны в мировые миграционные процессы. Это привело к раскрепощению миграционного потенциала молдавского населения. Разрушение огромного государства с милитаризованной и централизованной экономикой, основанной на административно-командной системе, переход к рыночной экономике в малой стране породили структурную безработицу. Неэффективность экономических и социальных реформ, экономический кризис и спад производства, инфляция, растущая безработица ухудшили материальное положение людей. Процессы экономической интернационализации и глобализации, значительный спрос на дешевую рабочую силу в строительстве, в сфере услуг, секс-индустрия в развитых странах, серьезная разница в оплате труда в стране и за рубежом стимулируют людей мигрировать в поисках лучших условий для жизни. Результаты социологических исследований и переписи (ноябрь 2004 го­да) населения Рес­пуб­ли­ки Молдова свидетельствуют, что в трудовой ми­грации участвует около 600 тысяч человек, практически каждый третий трудоспособный житель страны. В перспективе трудовая миграция будет возрастать1. Таблица 1^ Численность молдавских трудовых мигрантов(по результатам социологического исследованияCBS-АХА – 2004 и 2006 гг. (тысяч человек) ^ На заработках за границей в настоящий момент Были на заработках недавно Планируют выехать на заработки Кишинев 23 34 73 Другие городские поселения 60 85 162 Сельская местность 169 222 317 Всего (2004) 214 293 389 Всего (2006) 252 340 551 Наиболее массово выражено присутствие молдавских трудовых ми­г­рантов в России (60%), Италии (20%), Португалии (5%), Испании, Турции, Греции, Франции, Румынии, Украине. По характеру труда и гендерному предпочтению выделяются «мужские» (Россия, Украина, Испания, Португалия – строительство) и «женские» (Италия, Турция – сфера услуг) страны пребывания. При этом наблюдается тенденция концентрации мигрантов в крупных городах-мегаполисах. В 10 городах (Москва, Рим, Санкт-Петербург, Стамбул, Одесса и др.) сосредоточено практически ¾ всех молдавских трудовых мигрантов2.^ Таблица 2Концентрация молдавских трудовых мигрантовпо городам-мегаполисам Город Количество % 1. Москва 145,388 51,69 2. Рим 12,815 4,56 3. Санкт-Петербург 9,084 3,23 4. Стамбул 8,597 3,06 5. Одесса 7,650 2,72 6. Лиссабон 6,294 2,24 7. Милан 5,801 2,06 8. Падуя 4,849 1,72 9. Париж 4,222 1,50 10. Тюмень 3,893 1,38 Если ранее ведущей была тенденция трудовой миграции мол­дав­с­ко­го на­селения в Рос­сию (восточный вектор), то ныне возрастает значение запад­ного и юго-западного векторов трудовой мигра­ции. Посте­пенно происходит переори­ен­та­ция тру­довых мигрантов на Италию, Португалию, Испанию, Турцию, Гре­цию, где высока доля неформального сектора в эко­номике. Этому способствует практически равноуда­лен­ность Молдовы как от среди­земноморских стран, так и от Москвы, России, близость роман­с­кой языко­вой группы для молдаван, тюрк­ской – для га­га­узов, славян­с­кой – для русcкоязычных граждан; сложившаяся сеть знакомых через еврейско-молдавскую диас­по­ру в Германии, Израиле, в других стра­нах. Сегодня рус­с­ко/румыноязычная среда во многих европейских странах является ощутимым яв­лением. Оплата труда на Западе значительно выше, чем в Рос­сии. Криминогенность, нарушение прав мигрантов в странах Европейского Союза ниже, чем в Рос­сии. Происходит расширение географии трудовой миграции. Согласно исследованиям, молдав­с­кие граждане работают практически по всей Европе3. Все чаще можно встретить мол­да­в­с­ких трудовых миг­ран­тов в Республике Корея, ЮАР, Колум­бии, Малайзии, в арабских государствах и др. Процессы трудовой миграции затрагивают и пронизывают всё молдавское об­щество, все населенные пункты страны. На начальном этапе более активными в трудовой миграции бы­ли представители национальных меньшинств. Сегодня же в неё вклю­чены представители всех этнических групп. В трудовых миг­ра­циях принимают участие различные половозрастные и профессио­наль­но-образовательные группы страны. Наиболее активна молодежь и люди среднего возраста (более 70% в возрасте до 40 лет и почти 40% в возрасте до 30 лет). Средний возраст трудового мигранта составляет 35-36 лет. Хотя большинство трудовых мигрантов мужчины, доля женщин достаточно велика и составляет до четверти всех молдавских трудовых мигрантов. Трудовые мигранты-мужчины заняты, в основном, в строительстве, на транспорте, в индустрии, сельском хозяйстве. Подавляющее большинство молдаван работают в строительстве – 51%. Женщины-мигранты работают в сфере обслуживания, в торговле, по уходу за престарелыми, больными, детьми, в качестве домашней прис­лу­ги, в сфере секс-услуг. Если в Россию и Украину молдавские трудовые мигран­ты добираются беспроблемно, ввиду безвизового режима, то в страны Ев­­ропейского Союза необходимо наличие визы, неофициальная стои­мость которой варьирует от 2.500 до 4.500 евро. Нередко имеет место и нелегальный пере­ход грани